drugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÚGĂ, drugi, s. f. 1. Fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc. ♦ Cantitate de fuior pusă pe acest fus.
2. (
Înv.) Drug scurt.
3. (
Reg.) Știulete de porumb. – Din
scr. druga.drugăDRUGĂ, drugi, s. f. Făcăleț (în Crișana).
drugă (Dicționaru limbii românești, 1939)drúgă f., pl.
ĭ (sîrb.
drúga, fus. V.
drug). Fus mare de răsucit fuĭoru. Ștĭulete de popușoĭ. – V.
fercheteŭ.drugă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)drúgă, drugi, (drugalău), s.f. – Fus mare cu care se toarce lâna pentru cergi și gube (Dăncuș 1986). – Din srb. druga.
drugă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drúgă (fus)
s. f.,
g.-d. art. drúgii; pl. drugidrugă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drugă f.
1. fus gros de tors firele pentru urzeală:
baba bătrână nu se sperie de druga groasă PANN;
2. stulete de porumb. [Serb. DRUGA].
drugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRÚGĂ, drugi, s. f. 1. Fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc. ♦ Cantitate de fuior pusă pe acest fus.
2. (
Înv.) Drug scurt.
3. (
Reg.) Știulete de porumb. — Din
sb. druga.