druguleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DRUGULÉȚ,druguleți, s. m. Diminutiv al lui drug. – Drug + suf. -uleț.
druguleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) druguléț s. m., pl. druguléți
druguleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DRUGULÉȚ,druguleți, s. m. Diminutiv al lui drug. — Drug + suf. -uleț.