drug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRUG, (
1, 2)
drugi, s. m., (
3)
druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (
Înv.) Lingou.
2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual.
3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din
scr. drug.