drughineață - explicat in DEX

drughineață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRUGHINEÁȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. – Cf. drug.

drughineață (Dicționaru limbii românești, 1939)
drughineáță f., pl. ete (cp. cu drăghinar și truchinar). Nord. Lemn nedespicat (mereu). Prăjină scurtă (ca cea de care e legată cĭutura). – Și durgh- (Șez. 30, 293). V. ghĭonder.

drughineață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drughineáță (reg.) s. f., g.-d. art. drughinéței; pl. drughinéțe

drughineață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drughineață f. prăjină: o drughineață groasă de stejar CR. [V. drug].

drughineață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRUGHINEÁȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. — Cf. drug.