drug (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)drug (-gi), s. m. –
1. Par, bîtă, bară. –
2. Loitre de car. –
3. Bîrnă în general. –
4. Știulete de porumb. –
Var. (
Mold.)
druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul
v. sb. și
sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68),
cf. drîng, var. din
rut. druk. –
Der. drugă, s. f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb),
cf. sb. druga, bg. deruga (›
mr.,
megl. drugà, ngr. δροῦγα,
alb. drugë);
dîrg, s. m. (ciocan de lemn folosit de zidari);
drughineață, s. f. (
Mold., băț);
drugălău, s. m. (
Munt., știulete);
drugăleață, s. f. (fus);
drughineață, s. f. (
Mold., băț, par);
drăgare, s. f. (grinda principală);
îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi);
îndrugătură, s. f. (cantitate de lînă toarsă).