drugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÚGĂ, drugi, s. f. 1. Fus (mare și gros) pe care se pune fuiorul de tors urzeală pentru lăicere, saci etc. ♦ Cantitate de fuior pusă pe acest fus.
2. (
Înv.) Drug scurt.
3. (
Reg.) Știulete de porumb. – Din
scr. druga.