droșcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROȘCÁR, droșcari, s. m. (
Înv. și
pop.)
1. Birjar.
2. Meseriaș care lucrează droște. –
Droșcă +
suf. -ar.droșcar (Dicționaru limbii românești, 1939)droșcár m.
Cam vechĭ. Birjar.
droșcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)droșcár (
înv.,
pop.)
s. m.,
pl. droșcáridroșcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)droșcar m. birjar.
droșcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROȘCÁR, droșcari, s. m. (
Înv. și
pop.)
1. Birjar.
2. Meseriaș care lucrează droște. —
Droșcă +
suf. -ar.