drot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă.
2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. – Din
magh. drót.drot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)drot (dróturi), s. n. –
1. Sîrmă. –
2. Arc de sîrmă, folosit la scaune capitonate etc. –
3. Instrument metalic de ondulat părul.
Germ. Draht (Diez,
Gramm., I, 129), prin intermediul
pol.,
rut. drot, cf. mag. drót (Gáldi,
Dict., 125). –
Der. drota, vb. (a ondula, a încreți părul);
drotar, s. m. (
Trans., persoană care repară capcanele rupte, legîndu-le cu sîrmă),
cf. sb. drotar.drot (Dicționaru limbii românești, 1939)drot n., pl.
urĭ (ung.
drót, pol.
drót, d. germ.
draht, sîrmă).
Nord. Spirală de sîrmă groasă întrebuĭnțată ca resort la scaune și canapelele ca să le ție unflate.
Est. Instrument (ca un foarfece) de încrețit păru. – V.
tel.drot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drot s. n.,
pl. dróturidrot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drot n. sârmă groasă. [Ung. DRÓT (din nemț.
Draht)].
drot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă.
2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. — Din
magh. drót.