drosofilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROSOFÍLĂ, drosofile, s. f. (La
pl.) Gen de musculițe ale căror larve trăiesc în materii aflate în stare de fermentație sau de putrefacție
(Drosophila); (și la
sg.) musculiță din acest gen. – Din
fr. drosophile.drosofilă (Dicționar de neologisme, 1986)DROSOFÍLĂ s.f. Insectă dipteră, ale cărei larve trăiesc pe materii de fermentație. [< fr.
drosophile, cf. gr.
drosos – rouă,
philos – iubitor].
drosofilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DROSOFÍLĂ s. f. insectă dipteră, cu larve care trăiesc pe materii de fermentație; musculiță-de-oțet. (< fr.
drosophile)
drosofilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drosofílă s. f.,
g.-d. art. drosofílei; pl. drosofíledrosofilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROSOFÍLĂ, drosofile, s. f. (La
pl.) Gen de musculițe ale căror larve trăiesc în materii aflate în stare de fermentație sau de putrefacție
(Drosophila); (și la
sg.) musculiță din acest gen. — Din
fr. drosophile.