dropie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÓPIE, dropii, s. f. Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă
(Otis tarda). – Din
bg. droplja.dropie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)drópie (drópii), s. f. – Pasăre mare de stepă cu carnea comestibilă.
Bg.,
sb. droplja (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 54; Skok 68; Petrovici,
Dacor., X, 139). –
Der. dropioi, s. m. (bărbătușul dropiei).
Var. drop, indicată de Damé, este îndoielnică.
dropie (Dicționaru limbii românești, 1939)drópie f. (sîrb.
dropija, bg.
dropia și
droplia, rut.
drófa, dróhva, pol.
drop, dropia, rudă cu germ.
trappe, dropie). O pasăre sălbatică din ordinu celor cu picioroange, ceva maĭ mare de cît curcanu (
ótis ta'rda). V.
spîrcacĭ.dropie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DROPÍE (‹
bg.)
s. f. Pasăre de stepă, bună alergătoare, una dintre cele mai mari păsări din Europa (lungă de 85-115 cm), cu penajul spatelui galben-ruginiu, pântecele și pieptul albe, capul și gâtul sur-deschis (
Otis tarda). Este ocrotită prin lege.
D. mică = spurcaci.
dropie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drópie (-pi-e) s. f.,
art. drópia (-pi-a), g.-d. art. drópiei; pl. drópii, art. drópiile (-pi-i-)dropie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dropie f. pasăre de mărimea curcanului din ordinul picioroangelor
(Otis tarda). [Serb. DROPLĬA].
dropie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRÓPIE, dropii, s. f. Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă
(Otis tarda). — Din
bg. droplja.