dromomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROMOMANÍE, dromomanii, s. f. (
Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. – Din
fr. dromomanie.dromomanie (Dicționar de neologisme, 1986)DROMOMANÍE s.f. Simptom întâlnit la unii bolnavi psihici, manifestat printr-un impuls irezistibil de a călători, de a vagabonda; poriomanie. [< fr.
dromomanie, cf. gr.
dromos – drum,
mania – manie].
dromomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DROMOMANÍE s. f. impuls irezistibil de a călători. (< fr.
dromomanie)
dromomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dromomaníe s. f.,
art. dromomanía, g.-d. art. dromomaníei; pl. dromomaníi, art. dromomaníiledromomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROMOMANÍE, dromomanii, s. f. (
Med.) Simptom întâlnit la unii bolnavi psihici constând din îndelungi și repetate deplasări fără scop, din cauza unui impuls patologic de a merge; manie ambulatorie. — Din
fr. dromomanie.