dromader (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROMADÉR, dromaderi, s. m. Cămilă cu o singură cocoașă
(Camelus dromedarius). [
Var.: (
înv.)
dromadéră s. f.] – Din
fr. dromadaire.dromader (Dicționar de neologisme, 1986)DROMADÉR s.m. Cămilă din nordul Africii si din sud-vestul Asiei cu o singură cocoașă, folosită la călărit și pentru transportat poveri. [< fr.
dromadaire].
dromader (Marele dicționar de neologisme, 2000)DROMADÉR s. m. cămilă cu o singură cocoașă din nordul Africii și din sud-vestul Asiei, la călărit și transport. (< fr.
dromadaire, lat.
dromaderius)
dromader (Dicționaru limbii românești, 1939)* dromadér m. (fr.
dromadaire) și (maĭ bine)
dromedár m. (lat.
dromedarius, d. vgr.
dromás, -ádos, cămilă c’un gheb, d.
drémo, alerg. V.
drum). Cămilă africană c’un singur gheb, renumită pin ĭuțeală. V.
meharist.dromader (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dromadér (cămilă)
s. m.,
pl. dromadéridromader (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dromader m. cămilă cu o singură cocoașă, renumită pentru repeziciunea ei, în Algeria și în Sahara.
dromader (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROMADÉR, dromaderi, s. m. Cămilă cu o singură cocoașă
(Camelus dromedarius). [
Var.: (
înv.)
dromadéră s. f.] — Din
fr. dromadaire.