drojdiuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DROJDIÚȚĂ,drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] – Drojdie + suf. -uță.
drojdiuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) drojdiúță(-di-u-) s. f., g.-d. art. drojdiúței; pl. drojdiúțe
drojdiuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DROJDIÚȚĂ,drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] — Drojdie + suf. -uță.