droghist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROGHÍST, -Ă, droghiști, -ste, s. m. și
f. Persoană calificată care servește într-o drogherie; proprietar al unei drogherii. – Din
fr. droguiste.droghist (Dicționar de neologisme, 1986)DROGHÍST, -Ă s.m. și f. Comerciant care ține o drogherie; tehnician care lucrează într-o drogherie. ♦ Fabricant de droguri. [< fr.
droguiste].
droghist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DROGHÍST, -Ă s. m. f. comerciant care ține o drogherie; cel care lucrează într-o drogherie. ◊ fabricant de droguri. (< fr.
droguiste)
droghist (Dicționaru limbii românești, 1939)* droghíst, -ă s. (fr.
droguiste). Care vinde drogurĭ.
droghist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)droghíst (
înv.)
s. m.,
pl. droghíștidroghist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)droghist m. negustor de droguri.
droghist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROGHÍST, -Ă, droghiști, -ste, s. m. și
f. (
Înv.) Persoană calificată care servește într-o drogherie; proprietar al unei drogherii. — Din
fr. droguiste.