droga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROGÁ, droghez, vb. I.
Tranz. și
refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din
fr. droguer.droga (Dicționar de neologisme, 1986)DROGÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndopa cu droguri, cu medicamente. [< fr.
droguer, it.
drogare].
droga (Marele dicționar de neologisme, 2000)DROGÁ vb. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente. (< fr.
droguer)
droga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drogá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
drogheázădroga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DROGÁ, droghez, vb. I.
Tranz. și
refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. — Din
fr. droguer.