drobușor - explicat in DEX

drobușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DROBUȘÓR¹, drobușori, s. m. Diminutiv al lui drob¹ (1). – Drob¹ + suf. -ușor.

drobușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DROBUȘÓR², drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob² + suf. -ușor.

drobușor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DROBUȘÓR, drobușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria).

drobușor (Dicționaru limbii românești, 1939)
drobușór m. Drob, o plantă (isatis tinctoria).

drobușor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DROBUȘÓR (‹ drob) s. n. 1. Diminutiv al lui drob (1). 2. Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă de peste 50 cm, cu flori galbene, dispune în racem, fructe silicve și frunze albastru-brumate (Isatis tinctoria). În Evul Mediu, din frunzele culese înainte de înflorire, preparate într-un mod special, se obținea o pastă neagră-verzuie, care vopsea în albastru-indigo; floriel sau planta întreagă, uscate și apoi fierte, sunt utilizate pentru vopsit în galben.

drobușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drobușór s. m., pl. drobușóri

drobușor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drobușor m. plantă de un verde-albăstruiu, ale cării frunze dau o frumoasă coloare albastră, întrebuințată de boiangii (Isatis tinctoria). [V. drobiță].

drobușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DROBUȘÓR¹, drobușori, s. m. Diminutiv al lui drob¹ (1). — Drob¹ + suf. -ușor.

drobușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DROBUȘÓR², drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). — Drob² + suf. -ușor.