drobiță - explicat in DEX

drobiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DROBÍȚĂ, drobițe, s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit (Genista tinctoria). – Drob² + suf. -iță.

drobiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
drobíță f., pl. e. Drob (plantă).

drobiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dróbiță s. f., g.-d. art. dróbiței; pl. dróbițe

drobiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drobiță f. mic arbust cu florile galbene, întrebuințate de boiangii (Genista tinctoria). [Dela drob, bulgăre, după modul de preparare al tincturei: bulgării cât pumnul se sdrobesc cu ciocane într’o pulbere groasă].

drobiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DROBÍȚĂ, drobițe, s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit (Genista tinctoria). —Drob² + suf. -iță.