drobiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DROBÍȚĂ, drobițe, s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit
(Genista tinctoria). –
Drob2 +
suf. -iță.