droagă - explicat in DEX

droagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg. și fam.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga.

droagă (Dicționaru limbii românești, 1939)
droágă (oa dift.) f., pl. e (rus. drogá, targă, d. vsl. drongŭ, grindă, ca fr. brancard, targă, d. branche, ramură. V. droșcă, drug). Est. Căruță de transport, maĭ ales acoperită. Dric, patașcă. Cotigă de dus cîniĭ prinșĭ. Roabă maĭ mare compusă dintr’o cutie pe doŭă roate împinsă de om. Iron. Trăsură hodorogită, daradaĭcă.

droagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
droágă (reg.) s. f., g.-d. art. droágei; pl. droáge

droagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
droagă f. Mold. 1. car funebru, dric: droaga de morți a spitalului; 2. (ironic) car mare și greoiu: ne încărca în o droagă de a mânăstirii CR. [Rus. DROGA, pl. car funebru].

droagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. — Din rus. droga.