droșcă - explicat in DEX

droșcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

droșcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dróșcă (dróște), s. f. – Fiacru, birjă, trăsură de piață. Rus., ceh. drožka, pol. doroszka (Cihac, II, 102). – Der. droșcar, s. m. (birjar); droșcărie, s. f. (magazine pentru trăsuri).

droșcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
dróșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. dróžka, d. rus. dróžki, dim. d. drógi, pl. d. drogá, targă; pol. [dial.], ceh. drožka, droagă, droșcă, de unde germ. droschke, birjă. V. droagă). Cam vechĭ. Birjă. Munt. Un fel de trăsură proastă descoperită.

droșcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dróșcă (înv.) s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște

droșcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
droșcă f. trăsură de piață, mai mică decât careta sau caleașca. [Rus. DROJKA].

droșcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. — Din ucr. drožka.