drișcă - explicat in DEX

drișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.

drișcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria).

drișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
dríșcă f., pl. ște și ștĭ (bg. drŭžka, mîner; sîrb. drška, mîner). Vest. Mala, netezitoare, unealtă de lemn cu care zidaru netezește tencuĭala.

drișcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
dríșcă, -ște, s.f. – Unealtă folosită de zidar pentru a nivela tencuiala. – Din srb. drska (MDA).

drișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște

drișcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drișcă f. fățuitoarea zidarului. [Origină necunoscută].

drișcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. — Din bg. drăžka.