drișcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. –
Drișcă +
suf. -ui.drișcui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)drișcuí, -esc, vb. tranz. – A nivela tencuiala. – Din drișcă + -ui.
drișcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drișcuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. drișcuiésc, imperf. 3
sg. drișcuiá; conj. prez. 3
să drișcuiáscădrișcui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. —
Drișcă +
suf. -ui.