drive (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRIVE s. n. (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa. [
Pr.:
dráiv] – Din
engl. drive.drive (Dicționar de neologisme, 1986)DRIVE s.n. v.
draiv.
drive (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRIVE [pron. DRÁIV]
s. n. 1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă. 2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă. 3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă. (< engl.
drive)
drive (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drive (
angl.) [
pron. drayv]
(drive) s. n.,
art. drive-ul; pl. drive-uridrive (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRIVE, drive-uri, s. n. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză și o traiectorie razantă. [
Pr.:
dráiv] — Din
engl. drive.