driopitec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRIOPITÉC, driopiteci, s. m. Maimuță fosilă antropomorfă, considerată deopotrivă strămoș al maimuțelor antropoide și hominizilor. [
Pr.:
dri-o-] – Din numele științific
lat. Dryopithecus.driopitec (Dicționar de neologisme, 1986)DRIOPITÉC s.m. Cel mai apropiat strămoș al maimuțelor antropoide actuale și al omului, care a trăit la începutul perioadei neogene. [Pron.
-dri-o-. / < fr.
dryopithèque, cf. gr.
drys – stejar,
pithekos – maimuță].
driopitec (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRIOPITÉC s. m. maimuță fosilă antropoidă arboricolă. (< fr.
dryopithèque)
driopitec (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DRIOPITÉC (‹
fr. {i}; {s}
gr. dryo „stejar” +
pithekos „maimuță”)
s. m. Maimuță antropomorfă, bidepă, arboricolă, cu membrele anterioare mai lungi decât cele posterioare și dentiție asemănătoare cu a gorilei și a omului. A trăit în Europa, Asia și Africa în timpul Miocenului, fiind considerat strămoșul comun al antropoidelor și hominidelor (
Dryopithecus).
driopitec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)driopitéc (dri-o-) s. m.,
pl. driopitécidriopitec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRIOPITÉC, driopiteci, s. m. Maimuță fosilă antropomorfă, considerată deopotrivă strămoș al maimuțelor antropoide și al hominizilor. [
Pr.:
dri-o-] —
Din lat. Dryopithecus, denumirea științifică a maimuței.