dril - explicat in DEX

dril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRIL, driluri, s. n. Țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă bine răsucite, care se folosește la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pânzei de cort etc. – Din germ. Drill.

dril (Dicționar de neologisme, 1986)
DRIL s.n. Țesătură groasă și deasă, făcută din fire de cânepă cu urzeală dublă și folosită pentru îmbrăcăminte de vară, pentru corturi etc. V. doc¹. [< fr. drilles, cf. germ. Drill(ich)].

dril (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dril (dríluri), s. n. – Pînză de sac. Germ. Drell, Drill(ich).

dril (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRIL¹ s. n. țesătură deasă din fire de bumbac sau de cânepă cu urzeală dublă, pentru îmbrăcăminte de vară, corturi etc. (< germ. Drill)

dril (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRIL² s. m. maimuță cinocefală africană cu botul încrețit și umflat. (< fr. drill)

dril (Dicționaru limbii românești, 1939)
dril n., pl. urĭ (germ. drill, drell și drillich, fr. treillis, it. traliccio, d. lat. trilix, -licis, în treĭ ițe. V. iță). Vest. Un fel de pînză foarte groasă de bumbac orĭ de cînepă, din care se fac corturĭ, haĭne de vară ș.a. – În est doc.

dril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dril s. n., (sorturi) pl. dríluri

dril (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dril n. pânză netezită și des țesută. [Nemț. DRILLICH].

dril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRIL, (2) driluri, s. n. 1. Țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă bine răsucite, care se folosește la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pânzei de cort etc. 2. Sort de dril (1) — Din germ. Drill.