dricar - explicat in DEX

dricar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. – Dric + suf. -ar.

dricar (Dicționaru limbii românești, 1939)
dricár m. (d. dric). Munt. Patașcar, decorator de pompe funebre.

dricar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
dricár, -uri, s.n. – Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly).

dricar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dricár s. m., pl. dricári

dricar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dricar m. proprietar de dricuri funebre.

dricar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. — Dric + suf. -ar.