dricală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) DRICÁLĂ,dricale, s. f. (Reg.) Saltea; pilotă. – Magh. derékaly.
dricală(Dicționaru limbii românești, 1939) dricálă f., pl. e. (ung. derekal, id.). Trans. (Ret.) Saltea.