driadă - explicat in DEX

driadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRIÁDĂ, driade, s. f. Nimfă a pădurilor în mitologia greacă. [Pr.: dri-a-]. – Din fr. dryade, lat. dryas, -adis.

driadă (Dicționar de neologisme, 1986)
DRIÁDĂ s.f. Nimfă a pădurilor. [Pron. dri-a-. / < fr. dryade, it. driade, cf. gr. dryas < drys – stejar].

driadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRIÁDĂ s. f. nimfă a pădurilor. (< fr. dryade)

driadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* driádă f., pl. e (lat. drýas, drýadis, d. vgr. dryás, -ádos, d. drys, stejar). Mit. Ninfă de pădure. V. hamadriadă.

driadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
driádă (dri-a-) s. f., g.-d. art. driádei; pl. driáde

driadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
driadă f. Mit. nimfă de păduri.

driadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRIÁDĂ, driade, s. f. Nimfă a pădurilor în mitologia greacă. [Pr.: dri-a-]. — Din fr. dryade, lat. dryas, -adis.