drezină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DREZÍNĂ, drezine, s. f. Vehicul ușor, asemănător cu un vagonet, acționat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care servește la transporturi ușoare pe o linie ferată. – Din
fr. draisine.drezină (Dicționar de neologisme, 1986)DREZÍNĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care servește mai ales la transporturi ușoare pe o linie ferată. [< fr.
draisine].
drezină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)drezínă (drezíne), s. f. – Vagonetă.
Fr. draisine.drezină (Marele dicționar de neologisme, 2000)DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi ușoare pe o linie ferată. (< fr.
draisine)
drezină (Dicționaru limbii românești, 1939)* drezínă f., pl.
e (fr.
draisine și
draissiene, după numele ingineruluĭ și silvicultoruluĭ din Baden
Drais de Saverbrun [† 1851], care a inventat bicicleta primitivă, numită așa la început [1816]). Un fel de căruță care merge pe șinele căiĭ ferate și se mișcă cu mînile saŭ cu niște pedale.
drezină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drezínă s. f.,
g.-d. art. drezínei; pl. drezínedrezină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DREZÍNĂ, drezine, s. f. Vehicul ușor, asemănător cu un vagonet, acționat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care servește la transporturi ușoare pe o linie ferată. — Din
fr. draisine.