dregător - explicat in DEX

dregător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

dregător (Dicționaru limbii românești, 1939)
dregătór m. (formațiune rom. care corespunde cu lat. director). Vechĭ. Funcționar maĭ însemnat. – Și direg- și dereg-.

dregător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dregătór s. m., pl. dregătóri

dregător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dregător m. înalt funcționar. [Vechiu rom. diregătoriu, cel ce dirijează].

dregător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la Curtea domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar. [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] — Drege + suf. -ător.