dreavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DREÁVĂ, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătorii pentru urzeală.
2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână.
3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. – Din
sl. drĕvo.dreavă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dreávă (dréve), s. f. –
s. f. –
1. Băț încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. –
2. Traversă, bară.
Sl. drĕvo „băț” (Tiktin; Candrea). –
Der. dreveli, vb. (
Trans., a bate, a scutura lîna);
dărvăli (
var. dîrvăli, dîrvări),
vb. (a trudi, a năduși; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlnește cu
terfeli, din a cărui încrucișare par a fi rezultat
derveli și
dreveli, vb. (
Mold., a murdări);
dîrvar, s. m. (tăietor de lemne), din
sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s. f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formație nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la
dîrvăleală, după Tiktin; de la un
sl. *drŭvalo „transport de lemne”, după Scriban);
dîrvăleală (
var. dîrvăreală),
s. f. (trudă, corvoadă);
dreven, adj. (nemișcat), din
sb. drven „de lemn” (Candrea);
dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din
sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din
sl. drati derǫ „a sfîșia”.
dreavă (Dicționaru limbii românești, 1939)dreávă f., pl.
dreve (vsl.
drĕvo, drŭvo, lemn).
Vest. Traverse (vergele) la pat și laalte lucrurĭ. Gratie:
drevele de fĭer de la fereastra caseĭ (Neam. Rom. Pop. 2, 285),
geamlîcurĭ închise cu dreve de fĭer (ChN. 1, 107). Un fel de prăjină încovoĭată c’o coardă groasă cu care plapomaru scutură lîna și care se numește și
arc, ĭar în est
dreabă (pl.
drebe).
dreavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dreávă s. f.,
g.-d. art. drévei; pl. drévedreavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dreavă f. Mold. și Tr.
1. pieptene de dărăcit lâna;
2. pl.
dreve, vergele alergătoare sau bețele mosoarelor. [Slav. DRIEVO, lemn].
dreavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DREÁVĂ, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătorii pentru urzeală.
2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lâna.
3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. — Din
sl. drĕvo.