drapel - explicat in DEX

drapel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRAPÉL, drapele, s. n. Bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.

drapel (Dicționar de neologisme, 1986)
DRAPÉL s.n. Steag al unei unități militare; (p. ext.) steag, flamură. [Cf. it. drapello, fr. drapeau].

drapel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello)

drapel (Dicționaru limbii românești, 1939)
* drapél n., #pl.# e (#fr.# drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi în armată. V. steag.

drapel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drapél s. n., pl. drapéle

drapel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drapel n. steag: a fi sub drapel, a servi în armată.

drapel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRAPÉL, drapele, s. n. Semn distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc. reprezentat printr-o bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de o lance de lemn; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru... — Din it. drappello. Cf. fr. drapeau.