draglină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAGLÍNĂ, dragline, s. f. Dispozitiv, montat pe un excavator, format dintr-un braț metalic mobil la capătul căruia atârnă o cupă manevrată cu cabluri și care servește la săpatul și încărcatul pământului. – Din
fr. dragline.draglină (Dicționar de neologisme, 1986)DRAGLÍNĂ s.f. Mașină cu o cupă fixată la capătul unui braț lung și ușor, folosită mai ales la săpatul pământului sub nivelul terenului pe care se deplasează. V.
excavator. [< engl., fr.
dragline].
draglină (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAGLÍNĂ s. f. echipament de lucru pentru săpat și încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braț lung și ușor, acționată de un troliu. (< engl., fr.
dragline)
draglină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)draglínă (dra-gli-) s. f.,
g.-d. art. draglínei; pl. draglínedraglină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRAGLÍNĂ, dragline, s. f. Dispozitiv, montat pe un excavator, format dintr-un braț metalic mobil la capătul căruia atârnă o cupă manevrată cu cabluri și care servește la săpatul și încărcatul pământului. — Din
fr. dragline.