draghină - explicat in DEX

draghină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna.

draghină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
drághină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov. – Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal).

draghină (Dicționaru limbii românești, 1939)
drághină f., pl. draghinĭ și drăghinĭ (din drábină, formă inuz., d. rut. pol. drabina, id. rudă cu germ. trampein, a păși greŭ. V. trapă și Bern. 1, 219). Nord. Loitră.

draghină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drághină (pop.) s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini

draghină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
draghină f. Mold. loitra carului. [Pol. DRABINA].

draghină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] — Din ucr. drabyna.