draconic - explicat in DEX

draconic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRACÓNIC, -Ă, draconici, -ce, adj. (Despre legi, dispoziții etc.) Care este foarte aspru, de o severitate excesivă. – Din germ. drakonisch.

draconic (Dicționar de neologisme, 1986)
DRACÓNIC, -Ă adj. 1. (În special despre legi) Sever, excesiv, foarte aspru. 2. (Astr.) Draconitic. [Cf. it. draconico, germ. drakonisch < Dracon – legislator atenian].

draconic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRACÓNIC, -Ă adj. excesiv de sever, foarte aspru. (< germ. drakonisch)

draconic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* draconíc, -ă adj. (d. Dracone, un legislator sever în vechea Atenă, ca platonic d. Platone). Al luĭ Dracone: codu draconic pedepsea cu moartea orĭ-ce furt. Fig. Foarte sever: legĭ draconice. Adv. În mod draconic. – Și draconian.

draconic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dracónic adj. m., pl. dracónici; f. dracónică, pl. dracónice

draconic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRACÓNIC, -Ă, draconici, -ce, adj. (Despre legi, dispoziții etc.) Care este foarte aspru, de o severitate excesivă. — Din germ. drakonisch.