dracilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu.
(Berberis vulgaris). [
Var.: (
reg.)
drácină s. f.] – Din
sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.