drăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie.
2. Faptă rea; blestemăție. ◊
Expr. Ei, drăcie! sau
ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire.
3. Minunăție, ciudățenie.
4. Vrăjitorie, farmec. –
Drac +
suf. -ie.