drăguliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DRĂGULÍȚĂ,drăgulițe, adj. Diminutiv al lui drag(ă); p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uliță.
drăguliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) drăgulíță (pop.) adj. m. (numai la voc. sg.); adj. f., pl. drăgulíțe
drăguliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DRĂGULÍȚĂ,drăgulițe, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. — Drag + suf. -uliță.