drăgosteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂGOSTEÁLĂ, drăgosteli, s. f. (
Pop.) Faptul de
a (se) drăgosti; mângâiere, dezmierdare (între două ființe de sex opus care se iubesc); relații de dragoste. –
Drăgosti +
suf. -eală.drăgosteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăgosteálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. drăgostélii; pl. drăgostélidrăgosteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂGOSTEÁLĂ, drăgosteli, s. f. (
Pop.) Faptul de
a (se) drăgosti; mângâiere, dezmierdare (între două ființe de sex opus care se iubesc); relații de dragoste. —
Drăgosti +
suf. -eală.