drăgosti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. (
Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦
Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din
dragoste.drăgosti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăgostí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. drăgostésc, imperf. 3
sg. drăgosteá; conj. prez. 3
să drăgosteáscădrăgosti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂGOSTÍ, drăgostesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. (
Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦
Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. — Din
dragoste.drăgostì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăgostì v. a mângăia cu drag:
suspinând o drăgostește EM.