drăgănele - explicat in DEX

drăgănele (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. – Din scr. draganela, draganlija.

drăgănele (Dicționaru limbii românești, 1939)
drăgănéle f. pl. (d. drag). Fam. Farmec, grațiĭ, nurĭ: vorbă cu drăgănele. Un fel de cireșe petroase, marĭ și frumoase: drăgănele de Piteștĭ. V. mocru, moacră.

drăgănele (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drăgănéle (pop.) s. f. pl., art. drăgănélele

drăgănele (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drăgănele f. pl. 1. (cireșe), varietate de cireșe pietroase; 2. farmec: la graiu cu drăgănele POP.

drăgănele (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. — Din sb. draganela, draganlija.