drăgălaș - explicat in DEX

drăgălaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRĂGĂLÁȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). – Drag + suf. -ălaș.

drăgălaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
drăgăláș, -ă adj., pl. f. e. Grațios, plăcut, fărmăcător: față, mișcare drăgălașă. Adv. În mod drăgălaș.

drăgălaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drăgăláș adj. m., pl. drăgăláși; f. drăgăláșă, art. drăgăláșa, pl. drăgăláșe

drăgălaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drăgălaș a. care e drag, care place mult: frumușel, nostim.

drăgălaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRĂGĂLÁȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). — Drag + suf. -ălaș.