drăcovenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DRĂCOVÉNIE,drăcovenii, s. f. (Fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ovenie.
drăcovenie(Dicționaru limbii românești, 1939) drăcovénie #f.# (drac și #suf.# -enie din parascovenie). #Fam.# Drăcie: uniĭ zboară pe sus, alțiĭ se daŭ afund supt apă și cîte drăcoveniĭ toate (Sov. 232).
drăcovenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) drăcovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. drăcovénia(-ni-a), g.-d. art. drăcovéniei; pl. drăcovénii, art. drăcovéniile(-ni-i-)
drăcovenie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) drăcovenie f. drăcie mare: ce drăcovenie o mai fi și asta? [Tras din drac cu finalul analogic din parascovenie].
drăcovenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DRĂCOVÉNIE,drăcovenii, s. f. (Fam.) Drăcie. — Drac + suf. -ovenie.