drăcos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCÓS, -OÁSĂ, drăcoși, -oase, adj. Care se ține de drăcii; poznaș, ștrengar; plin de viață, de vioiciune, isteț. –
Drac +
suf. -os.drăcos (Dicționaru limbii românești, 1939)drăcós, -oásă #adj.# Plin de dracĭ, poznaș, care face drăciĭ:
copiiĭ aștia-s așa de drăcoșĭ, în cît te fac să rîzi.drăcos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăcós adj. m.,
pl. drăcóși; f. drăcoásă, pl. drăcoásedrăcos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăcos a.
1. plin de draci, îndrăcit;
2. fig. afurisit:
avea un meșteșug mai drăcos CR.
drăcos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂCÓS, -OÁSĂ, drăcoși, -oase, adj. Care se ține de drăcii; poznaș, ștrengar; plin de viață, de vioiciune, isteț. —
Drac +
suf. -os.