drăcoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCOÁICĂ, drăcoaice, s. f. 1. Ființă imaginară de sex feminin, considerată (ca și dracul) drept întruchipare a spiritului rău.
2. Fig. Femeie sau fată rea, plină de păcate, crudă; (în special) fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne; diavoliță. –
Drac +
suf. -oaică.drăcoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăcoáică s. f.,
g.-d. art. drăcoáicei; pl. drăcoáicedrăcoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăcoaică f. drac de femeie, muiere rea.
drăcoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)drăcoáĭcă #f.# (
oaĭ o silabă) #f.#, #pl.#
e. Nevasta draculuĭ.
#Fig.# Femeĭe rea. Fată neastâmpărată.