drăcie - explicat in DEX

drăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăție. ◊ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire. 3. Minunăție, ciudățenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + suf. -ie.

drăcie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
drăcie, drăcii s. f. (pop.) 1. ștrengărie, poznă 2. ciudățenie

drăcie (Dicționaru limbii românești, 1939)
drăcíe #f.# #Fam.# Faptă drăcească. Comédie, poznă: lăsați-vă de drăciĭ, măĭ băĭețĭ! Unealtă saŭ mașină cĭudată: ce drăcie e asta? Eĭ drăcia (saŭ comedia) draculuĭ, exclamațiune de mirare și nemulțămire: Eĭ, drăcia draculuĭ! Dar ce maĭ vreĭ acum?

drăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drăcíe s. f., art. drăcía, g.-d. art. drăcíei; pl. drăcíi, art. drăcíile

drăcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drăcie f. 1. faptă drăcească; 2. cuget rău, uneltire ascunsă.

drăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăție. ◊ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire. 3. Minunăție, ciudățenie. 4. Vrăjitorie, farmec. — Drac + suf. -ie.