drăcesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCÉSC, -EÁSCĂ, drăcești, adj. Care ține de draci, privitor la draci; diavolesc, diabolic. ♦
Fig. Greu de suportat; cumplit, infernal. –
Drac +
suf. -esc.drăcesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) drăcésc -eáscă #adj.# De drac, al dracilor, diabolic:
consiliŭ drăcesc.drăcesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) drăcésc (mă) V.
îndrăcesc.drăcesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăcésc adj. m.,
f. drăceáscă; pl. m. și
f. drăcéștidrăcesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăcesc a. diabolic, demoniac.
drăcesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂCÉSC, -EÁSCĂ, drăcești, adj. Care ține de draci, privitor la draci; diavolesc, diabolic. ♦
Fig. Greu de suportat; cumplit, infernal. —
Drac +
suf. -esc.