drăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (
Pop. și
fam.) Drăcie. –
Drac +
suf. -ărie.drăcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)drăcăríe #f.#
#Fam.# Drăcie. mare mulțime de dracĭ:
se adunase toată drăcăria pămîntuluĭ.drăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăcăríe (
pop.,
fam.)
s. f.,
art. drăcăría, g.-d. art. drăcăríei; pl. drăcăríi, art. drăcăríiledrăcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăcărie f. drăcovenie:
câte drăcării le vin în cap CR.
drăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (
Pop. și
fam.) Drăcie. —
Drac +
suf. -ărie.