drânga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRẤNGA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul drâmbei sau (
ir.) al viorii. – Din
drâng.drânga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRẤNGA interj. v. drâng.