drângăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [
Var.:
drăngăní vb. IV] –
Drâng +
suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.drângăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drângăní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. drângănésc, imperf. 3
sg. drângăneá; conj. prez. 3
să drângăneáscădrângăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [
Var.:
drăngăní vb. IV] —
Drâng +
suf. -ăni. Cf. zdrăngăni.drângănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drângănì v.
1. a cânta cu drângul;
2. a cânta prost dintr’un instrument, din piano, etc.